DE CE AVEM NEVOIE DE RUGBY ?

Daniel Mitrea
Spread the love
  •  
  •  
  •  

Rugby-ul este mai mult decât un joc. Este o modalitate de a trăi. Francezii l-au numit întotdeauna „școala vieții”. Așa și este. În această „școală” (metodă alternativă de educație!) cei timizi pot deveni îndrăzneți, iar cei expansivi se pot liniști. Cei neștiutori pot învăța ce-și doresc de la cei ce sunt educați, iar cei „prea” educați învață despre viață, de la colegii lor experimentați.

Daniel Mitrea
Daniel Mitrea

Sunt foarte multe cazuri în care colegul de echipă îți devine rudă (cumnat, naș, etc.). Dar în orice caz îți devine „frate” pe viață, care te va ajuta, te va sfătui, te va sprijini, te va face să râzi, te va face să plângi, te va face să visezi și nu te va trăda niciodată. De ce ? Pentru că astea sunt legile nescrise ale jocului.
Din rugby am învățat că, de fiecare dată când ești căzut, trebuie să te ridici și să lupți, să avansezi. Tot rugby-ul m-a învățat să nu calc pe cel ce este la pământ (pentru că mai devreme sau mai târziu și eu voi fi la sol).
Jocul de rugby m-a învățat să-mi respect colegii, antrenorii, adversarii, arbitrii și pe toți cei ce vin să ne privească jucând. Rugby-ul, are o filozofie foarte complicată și greu de înțeles pentru cei ce nu au chemare (tocmai de aceea, nu mulți îl pot înțelege).

Spre exemplu: cel mai mare paradox al acestui joc – cum să înaintezi, pasând înapoi !

Apoi, SACRIFICIUL.

Sacrificiul este un element fundamental al acestui sport – trebuie să-mi fixez adversarul (expunându-mă la un contact direct cu el) pentru a putea pasa coechipierului aflat liber. Cine mai este nebun în ziua de azi să se sacrifice pentru binele colectiv ?
Pentru mine acest sport, acest „zeu păgân”, mi-a dat totul. De ce spun asta ? Pentru că am sacrificat totul pentru el, iar răsplata nu a întârziat sa apară. Când îi dai totul, îți întoarce înzecit efortul! În rugby nu ai cum sa trișezi ! Daca ai trișat, rugby-ul te expulzează instantaneu (fie te accidentezi, fie ești eliminat, fie…).
Rugby-ul este o flacăra vie, care te arde pe interior, iar odată atins de aceasta flacără este imposibil sa renunți la ea.

Daniel Mitrea
Daniel Mitrea

Dacă societatea noastră s-ar conduce după regulile nescrise, după principiile și valorile acestui joc, sigur ar fi mult mai bună, de aceea se și spune că rugby-ul este o oglindă a societății, iar unde societatea este săraca și rugby-ul este sărac și nu neapărat din punct de vedere material. Fiind un sport numeros (minimum 15 jucători!) în echipă găsești o multitudine de personalități. Marea artă este ca toți, în același timp, să rezonăm, la unison, pentru a ne atinge țelul. Tocmai de aceea, poate, că punctele pot fi marcate printr-o ÎNCERCARE! Cu toți ÎNCERCĂM sa fim mai buni.
Fiecare jucător are un rol de îndeplinit și știe foarte bine că fără aportul său, echipa nu dă randament. Fiecare jucător depinde de celălalt și tocmai de aceea putem spune că în rugby nu există „vedete”.
Transformerul știe că fără efortul pachetului de înaintare nu va putea obține oportunități de a marca. Pachetul de înaintare nu poate fi eficient dacă nu are un „cap de grămadă puternic”, un „patron” al grămezii (stâlpii și trăgătorul).
Nu putem avea siguranță fără jucătorii din linia a II-a și a III-a (e de mirare că majoritatea acestor jucători, după ce-și termină cariera devin oameni ai legii ?).

Și apoi… mijlocașii…

Cel la grămadă (demiul de mele) este oportunistul echipei, este cel ce ascultă și se revoltă permanent, cel ce comandă un pachet de opt uriași, dar care și acționează imediat când ocazia s-a ivit.
Mijlocașul la deschidere (uvertura) este „creierul”, un om cu sânge rece, calculat precum un inginer și fin precum un gentelman.
Cei doi centrii sunt creatori de oportunități, sunt apărătorii desăvârșiți, sunt echilibrul echipei.
Aripile – finisori viteziști în tot ceea ce fac. Văd, analizează și acționează în fracțiune de secundă. Magicieni desăvârșiți ai încercărilor.
Și în fine… fundașul. Cel ce acoperă întreaga suprafață a terenului. El este turnul de veghe al echipei, cel ce salvează de cele mai multe ori situații fără ieșire, dar care poate fi și elementul surpriză în orice acțiune de atac.

Prea tehnic ?

Un exercițiu de imaginație ne poate transforma întreaga echipă într-o „trupă de comando”, într-o grupare de impact major care știe să acționeze colectiv la un semnal, la un gest, la o privire.
Doar cei care au avut bucuria, onoarea, plăcerea de a experimenta jocul de rugby, știu ce înseamnă o sigură privire. Fără cuvinte. Acum…Ca o promisiune mută. „O fac ! O facem !”.

Da !

Societatea noastră are absolută nevoie de VALORILE jocului de rugby: RESPECT, DISCIPLINA, SOLIDARITATE, PASIUNE, INTEGRITATE.

Dacă rugby-ul ar putea educa viitoarea generație de lideri cu aceste valori, sigur ne-am putea bucura de o perioadă prosperă, în care am putea să împărtășim mai departe experiențe, sentimente, gânduri.

Jocul de rugby s-a născut dintr-o revoltă. Revolta unui mic școlar care participând la un joc de fotbal, în curtea colegiului din orașul RUGBY, nu putea atinge mingea. Și dintr-o dată, el și-a ridicat privirea din pământ și a luat o decizie… scrierile vremii menționau că: „printr-o fină dizgrație față de regulile jocului de fotbal, tânărul William Webb Ellis, a ridicat balonul în brațe și a alergat cu el până în poarta adversă”. Revoltă personală, revoltă față de reguli.

Tocmai de aceea PRINCIPIILE care guvernează jocul sunt simple, dar eficiente – CONTESTARE/CÂȘTIGARE posesiei, AVANSARE, SUPORT, PRESIUNE, CONTINUITATE, MARCARE/RECUPERARE.

Apoi, știm că rugby-ul este un sport de un FAIR-PLAY total. Cum fair-play când jucătorii se lovesc fără încetare ? Hai să privim regulamentul ! La orice joc sportiv dacă balonul iese în afara suprafeței de joc, el va reveni echipei care nu a greșit. La rugby se va forma un culoar și balonul va fi aruncat pentru o luptă egală pentru intrarea în posesie. După o pasă înainte sau o greșeală de mânuire a balonului se va forma o grămadă ordonată între înaintașii celor două combatante pentru o luptă egală pentru intrarea în posesia balonului. Așadar și cel ce a greșit, are șanse egale de a-și recupera greșeala.

Rugby-ul este un sport de luptă și de evitare între două echipe de câte 15 jucători, având drept scop ajungerea în terenul de țintă advers pentru a culca balonul înscriind astfel o încercare.

Și cu toate acestea există o luptă permanentă timp de 80 de minute.

Cu adversarul direct, cu adversarul din tine, cu tot ceea ce este greu și pare imposibil.

Pentru rugbyști nimic nu este imposibil !

„RUGBYUL E UN JOC, DAR NU O JOACĂ !”

Tudor George (AHOE) 1926 – 1992 – poet, fost jucător de rugby

__________

Practicant al jocului de rugby în perioada 1984 – 1994  – CSS Triumf, CS Olimpia, CSA Steaua; Absolvent ANEFS promotia 1996 specializare rugby; 1995-1996

Daniel Mitrea
Daniel Mitrea

antrenor CSS Triumf; 1996-2002 – CSS Grivița; 2002 – 2008 antrenor federal FRR; 2008 – 2016 manager înaltă performanță FRR; 2016 – prezent manager formare Rugby Europe; 2004 formator de antrenori World Rugby; 2007 formator de formatori World Rugby; 2014 Master Trainer World Rugby; component al staffului tehnic al echipei naționale la 3 ediții a Cupei Mondiale 2007 (Franța); 2011 (Noua Zeelandă); 2015(Anglia); 2012 președinte și antrenor al clubului ACS Șoimii București. 2004-2008 și 2012-2016 membru al Comisiei Tehnice a Comitetului Olimpic și Sportiv Român.

Alte articole

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *