Ce iau cu mine din prima jumătate a lui 2020

Spread the love

Seamănă cumva cu întrebarea ”ce ai lua cu tine pe o insulă pustie” pentru că probabilitatea de a trăi o pandemie modernă părea la fel de mică precum aceea de a naufragia în 2020. Și totuși s-a întâmplat, iar una dintre puținele recompense pe care ni le putem oferi este să decantăm conștient ce păstrăm și folosim pe mai departe din tot ce am primit fără să cerem.

”Bagajul” meu are doar 5 compartimente și l-am pregătit pentru călătorii personale și profesionale, în egală măsură.

Principii

Pe acelea asimilate aproape mecanic în timpul copilăriei și înțelese abia atunci când zgomotul social dispare:

  • muncă susținută pentru ce îți dorești, nu mâine, ci în toate zilele care urmează
  • onestitate față de tine și față de cei din jur
  • respect față de tine și față de cei din jur
  • considerație față de nevoile tale și, fără excepție, față de ale celor din jur

Pentru că pe o insulă pustie, ”adăpostul” trebuie să fie unul solid, cu o fundație pe care să poți reconstrui de câte ori lovește intemperia.

Oameni

Nu mulți. Doar pe aceia care au obișnuința de ”a-și sufleca mânecile” gata de treabă, de a se mobiliza atunci când toți se blochează în anxietate, de a privi limpede tot mecanismul și nu doar rotița care ține lanțul pe loc, de a avea curaj când cuvântul de ordine este frica. Ei sunt, mai mereu, undeva în viața noastră. Dar fără aceste 6 luni nu cred că îi recunoșteam la fel de ușor și, poate, nici nu înțelegeam pe deplin că joacă un rol critic în primul rând pentru supraviețuire și, abia apoi, pentru succes.

În contrapondere, aceia ale căror șiruri nesfârșite de ”nu se poate”/ ”sigur nu va merge” deveniseră deja rutină tolerată la nivelul grupului, s-au dovedit o încărcătură prea grea pentru 60 de zile ”în pustie”.

Curaj

Ca unealtă, combustibil, opțiune favorită. Pentru că sunt situații în care nimeni nu știe ce urmează și singurul mod de a învinge teama este să îndrăznești să afli. Pentru că răspunsul tău la orice situație te construiește și te reprezintă, în primul rând, in proprii ochi. Pentru că vreau să fiu unul dintre oamenii pe care îi iau cu mine pe mai departe.

Empatie

Care începe cu minima curiozitate de a înțelege ce înseamnă ”naufragiul” pentru celălalt, cum somatizează cel de lângă tine schimbarea, cât de complet este kitul său de supraviețuire și cum îi poți oferi sau măcar împrumuta câteva dintre uneltele tale. Pentru că rezultatul poate fi absolut surprinzător: propria ta supraviețuire are mai multe șanse având alături două mâneci suflecate în plus.

Poftă de învățare

Consumată fără moderație, fără dată de expirare și fără ingredienți artificiali. Pentru că umple sănătos orice spațiu intern care poate fi ocupat de anxietate și depresie. Pentru că antrenează mușchiul încrederii în sine. Pentru că rescrie răspunsurile atunci când întrebarea e nouă.

Habar nu am cum urmează să se schimbe lumea, dar mi-am luat bagajul și am pornit să aflu.

_______

Angelica Barbu – Director Comunicare si Marketing – CEZ Romania

Angelica Barbu
Angelica Barbu

Cu un parcurs de aproape 14 ani în comunicare și marketing în domeniul energetic și bancar, Angelica Barbu este responsabilă pentru strategia de comunicare si marketing a companiilor CEZ din Romania. Are studii postuniversitare în comunicare și relatii publice, un certificat profesional în management și formare de coach intern.

Alte articole

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *