Alina Codin

Spread the love
  •  
  •  
  •  

Alina Codin

Suita “Sătească” m-a inspirat să transform o vioară în obiect de artă, îmbogațind-o, aducându-i un plus de valoare. Acordurile suitei mi-au indus un déjà-vu emoțional foarte puternic pentru că am regăsit în ea sunetele, trăirile și mirosurile copilăriei mele: susurul apei care trecea pe la marginea satului, foșnetul vântului prin lanul de grâu copt, mirosul de fân proaspăt cosit și al pâinii calde, coaptă în cuptorul de lut.; acordurile muzicii de la hora din mijlocul satului, unde mergeam îmbrăcați de sărbătoare, în ii și fote, cu cingători și brâie cusute de bunicile și străbunicile noastre. Toate acestea m-au inspirat să pictez vioara în spiritul limbajului simbolic si al zestrei ancestrale a românilor care au cusut poveștile neamului nostru pe ii, fote, brâie și scoarțe și pe care George Enescu le-a transpus în muzică. Se regăsesc pe vioară dansatoarele din Hora, modelele florale și spicele de grâu prezente și pe covoarele tradiționale. O simfonie a culorilor și tradițiilor combinate într-o lucrare unică, cu simbolistică multiplă.
Alina Codin

__________

Alina Codin  –  A L I V E

Pentru Alina Codin, drumul spre lucrările pe care le realizează este la fel de important ca rezultatul final. Acest fapt înseamnă, înainte de orice altceva, că artista nu foloseşte reţete sau algoritmi în munca întreprinsă, dar şi că între viaţa şi creaţia sa este o deplină continuitate.

Originală de la proiect la proiect, şi chiar mai mult; de la lucrare la lucrare, artista porneşte în mod logic dinspre pictură, pentru a se orienta spre zonele obiectului, colajului, uneori a décollage-ului dar şi ale Action Painting-ului sau performance-ului. Operând cu ready made-ul, cu obiectele găsite, cu materiale simple, comune, Alina Codin are de asemenea tangenţe cu Arte Povera şi Appropriation Art-ul. Dincolo de toate acestea şi de posibilele încadrări, în general, marea sa miză rămâne imaginea însăşi, a cărei poveste, morfologie şi idee se constituie în mesaj artistic nonverbal.

Titlul expoziţiei, Alive, surprinde esenţa proiectului aflat la baza sa: arta înseamnă pentru protagonistă deopotrivă acţiune şi viaţă. Aceste elemente se suprapun, arta, cel puţin, neputând fi autentică fără celelalte două. Lucrările, realizate în dominante cromatice şi tehnici distincte sunt asociate momentelor sau perioadelor importante din viaţă, în ideea existenţei unui timp pentru toate: naştere, moarte, iubire, deziluzie, reverie, împlinire şi uitare. Fiecare dintre aceste posibile şi totodată probabile capitole a fost ascuns ori lăsat la vedere în tot atâtea piese. Pentru ca jocul să fie total, Alina Codin pendulează cu bună ştiinţă între eliptic şi explicit. Diferenţele de potenţial dintre aceste ipostaze se înscriu în spiritul postmodern al proiectului.

Citatele artistice şi culturale, evidente, sunt valorificate într-un mod echilibrat şi inedit. Rezultă ceva nou, configurat pe baza unor lucruri care s-au mai făcut, dar niciodată aşa. Abstracţia gestuală coexistă cu rigoarea geometrică; la fel şi elementele minimaliste cu cele poveriste. Ansamblul este totuşi unitar, prin fluiditatea lucrărilor, fără ca acestea să fie panotate după criterii narative. Lecturarea este propusă ca experienţă iniţiatică.

Artista consideră că între toate lucrurile lumii există legături mai mult sau mai puţin vizibile şi că, dincolo de aparenţe, totul are un rol şi este important, de la cocorul origami şi până la capacitatea de a ne bucura de artă şi viaţă.

Mihai Plămădeală, curator

_________

REînTOARCEREA

Alina Codin a plecat în viață cu multă bucurie și entuziasm manifest pentru descoperiri; dacă se poate, și de ce nu, ele ar putea avea loc în fiecare zi! Și dacă ni s-ar părea că nu-i așa, Alina ar demonstra un adevăr imbatabil, referindu-se cu siguranță la soarele veșnic prezent; este  acolo și când nu se vede.

Artist extrem de voluntar în credința și misiunea ei de a fi, Alina este în primul rând un pasionat arzător al culorii; pentru că se aruncă cu o poftă visceral resimțită în tot ceea ce poate comunica roșul, galbenul, verdele și albastrul, evoluție pe care o descoperă gestual și o decodifică rațional. Instinctul pictural primit ca zestre a condus-o în lumea continuu vizibilă a peisajului spiritual românesc, acolo unde limbajul simbolurilor povestește instantaneu despre ceea ce a fost și ceea ce va fi; pentru că acesta este momentul  ”reîntoarcerii” Alinei Codin, unul personal, identificat – nimic nu este întâmplător- chiar cu acest an dedicat patrimoniului, cu ”locul unde trecutul întâlnește viitorul”.

Este drumul ei dintotdeauna căruia i s-a adăugat într-o zi  nevoia să explice altora cum e cu formele și culorile; asta a fost declicul; pentru că din tot ceea ce purtăm cu noi, fiecare, în adâncimile insondabile ale moștenirii culturale naționale, a izbucnit o mare lumină a cunoașterii; avea totul în urmă; știa; acum însă, vedea!

Un artist care și-a propus să reînvețe frumusețea!

 

Alice Dinculescu

București, 21 oct.2018

 

Alte articole

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *