Între a fi și a deveni e drumul schimbării

Spread the love
  •  
  •  
  •  

În ultimile luni, experiența noastră de viață s-a schimbat.
Brusc am descoperit că viața nu mai este sigură și stabilă ci instabilă, că se produc schimbări puternice și imprevizibile. Nimic nou, desigur, întelepții chinezi au observat permanența schimbării acum 5000 de ani.

Din  Cartea Schimbărilor ne-au fost transmise învățăturile care au străbătut istoria umană. Astfel am învățat că:

  • Schimbarea este permanentă
  • Schimbarea este singurul lucru sigur în viață
  • Procesul nesfărșit de schimbare poate fi simplu, ușor și firesc pentru noi

Este fascinant că nu doar înțelepții chinezi au observat permanența schimbării,in jurul anului 500 înainte de Hristos, filozoful grec Heraclit a întemeiat o școală de gândire bazată pe observația sa că ”toate lucrurile se schimbă, inclusiv oamenii”.

Experiența personală a lunilor în care am experimentat izolarea în casă a fost ca o surpriză neașteptată, în care singurul lucru pe care m-am străduit să-l fac a fost  să caut să înțeleg cum ne putem adapta acestei teribile provocări.

Dimineața fiecărei zile a fost constant străbătută de un gând: ”până când pacea și liniștea vor reveni….” De parcă aș fi putut da timpul înapoi…

Curând mi-am dat seama că nu pot nega ce se întâmplă, că dacă refuz sau lupt împotriva procesului de schimbare care ne învăluie, viața poate fi mai dificilă ,că aș putea să aleg să mă las purtată de schimbare, dar cum?

Aș putea evita să mă las purtată de vânt ca frunzele în furtună? Oare aș putea să învăț să navighez prin furtuna schimbării cu iscusință? Dar oare experiența mea este cu adevărat atât de greu de depășit?

Timp am avut  iar proximitatea cărților m-a îndemnat să răsfoiesc romanele dragi.

Cea mai motivantă lectură a ultimei perioade a fost romanul ”20 de ani în Siberia ”, despre  viața Aniței  Nandriș-Cudla – un exemplu de demnitate, curaj si forță morală care sparge tiparele de rezistență ale unei femei și demonstrează cutezanța, înțelepciunea și puterea de sacrificiu a unei mame care luptă pentru viața copiilor săi.

Ceva anume m-a  determinat să reiau cartea din bibliotecă…de parcă în rândurile scrise de Anița voi regăsi forța și inspirația de a-mi elibera mintea de constrângeri sau poate voi găsi un model energetic de rezistență, supraviețuire și reinventare!

Anița s-a născut  în Bucovina Austriacă  (n. 1904, Mahala, Austro-Ungaria – d. 30 august 1986)  într-o familie de ţărani înstăriți  și  va supraviețui unei tulburătoare odisee în Siberia Înghețată.

În 13 iunie 1941, Anița Nandriș Cudla  împreună cu cei trei fii minori și alți 602 oameni  nevinovați din sat  au fost îmbarcați în trenuri și deportați dincolo de Cercul Polar.

Momentul deportării  descris de Anița in carte este cutremurător prin trăirea plină de disperare, dureroasă și șocantă. Smulsă din casa ei de către securitatea sovietică, cu trei copii mici după ea, despărțită de soț este înghesuită într-un vagon de vite alături de alți 150 de oameni care plângeau  și răcneau după cei dragi, implorând ajutor.

Acesta este momentul de răsturnare a întregului univers pentru Anița. Țăranca care nu ieșea din vorba soțului și-a luat destinul în mâini perfect conștientă de răspunderea pentru viața sau moartea copiiilor ei.

Ce resort adormit s-a trezit atunci  oare în conștiința Aniței?

Instinctul de supraviețuire al mamei, poate rugăciunea și credința autentică, toate trăirile  zbuciumate o vor conecta pe Anița la o energie, o intuiție și o adâncime a spiritului dincolo de normal.

Din acest moment cunoaștem o altă femeie de un excepțional echilibru și de o forță nemaintâlnită care intră într-un modul de construire a unei strategii de rezistență perpetuu pentru copii și  pentru ea.

În vagon le asigură aer copiilor trăgîndu-i la fereastră, apoi scrie pe o batistă cu un creion chimic un mesaj pentru mama sa rămasă imobilizată la pat și roagă vecinii să o ajute.

Mai târziu află că mesajul a funcționat și mama sa a fost salvată.

Rolul de mamă determină în Anița fapte de un curaj și o forță extremă, în împrejurări de un dramatism aproape incredibil.

Ajunși în Siberia, după săptămâni agonizante de călătorie în condiții inumane și frig, au fost supuși unui regim de muncă forțată și de înfometare, fiind hrăniți cel mai des doar cu cantități infime de pâine (300 sau 700 de grame pe zi ) și apă. Primele ierni au fost cele mai grele, acestea cerând tribut nenumărate vieți. Lipsa de fructe și legume a cauzat o epidemie de scorbut, boală de care s-au vindecat culegând „iagode”, un fruct autohton.

Anița si cei trei băieți  s-au salvat din iadul îngheţat nord-siberian dând dovadă nu numai de o credinţă fără margini  dar şi de o imensă putere de adaptare și improvizaţie. Încercările au fost teribile ,la limită mereu  cu  moartea : au trecut prin tifos, dezinterie, îngheț, mâncați de vii de păduchi sau roiuri însetate de țânțari ori răpuși de vitregiile naturii în ținutul sălbatic. Deși luptau continuu cu o  natură neprielnică, de-a dreptul duşmănoasă , familia Aniţei  a reușit să supravieţuiască, vânând (orice), pescuind sau culegând fructe de tundră, singura posibilitate de a alunga scorbutul.

Această extraordinară mamă străbate zeci de kilometri prin tundră căutînd hrană, învață să conducă sania cu câini și să facă din părul lor îmbrăcăminte pentru copii.

Intră de două ori în comă și de două ori revine la viață, singurul tratament posibil fiind iubirea nemărginită pentru copii și credința în Dumnezeu. După ultima ieșire din comă, în convalescență,este pusă să facă slujbă de noapte la -40 de grade. Nu se poate duce și este condamnată la închisoare și trimisă cu un eschimos printre ghețuri la locul osândei. A rezistat și acolo și s-a întors vie și de data asta.

O mare zbatere cruntă și continuă  a tuturor experienţelor  din Gulag  a  deportaţilor/exilaţilor speciali a fost înfruntarea foamei. Nici mărturia Aniţei nu face excepţie astfel încât aproape la fiecare pagină regăsim aceeaşi obsesie: cum să potoleşti foamea şi, mai ales, cum să potoleşti foamea copiilor, un sentiment care o torturează.

În pustietatea Siberiei, în ”marea închisoare a popoarelor”suferința a înfrățit în viață și moarte oameni de toate națiile și toate religiile. Eschimoși,calmâci, tătari, chirchizi, evrei, polonezi, lituanieni și români au trăit împreună și s-au înmormântat unii pe alții în cel mai mare cimitir al comunismului.

Dragostea pentru copiii săi și credința nezdruncinată în Dumnezeu au ajutat-o să îndure calvarul, dovedind o putere de sacrificiu și o rezistență morală de excepție, sperând cu neclintire  că într-o zi vor fi liberi.

Anița – simbolul Mamei  Monumentale este ea însăși  o adevărată ”instituție ” în plină Siberie și va deveni pentru copiii săi: mamă și tată, învățător, psiholog și preot.

Le-a insuflat copiilor o educație spartană  și mentalitatea de învingător, le-a modelat psihicul pentru a rezista în acel mediu, a cultivat iubirea între frați și solidaritatea și a stăruit constant pentru conduita morală în viață dar și credință în Dumnezeu.

Cu timpul s-au obișnuit cu frigul și traiul aspru din Rusia, băieții făcându-și un rost și fiind apreciați în comunitate. După cinci ani în Siberia, Anița Nandriș a putut trimite acasă  prima scrisoare, însă fatidic exact  în aceeași  zi murea mama ei, care între timp ajunsese în siguranță la București, la frații din România.

Urmează sute de scrisori, corespondența cu frații săi timp de 13 ani. Acestea spune ea ”sunt cele mai scumpe medicamente”.

După exact 20 de ani de la ziua deportării Anița se va întoarce  aducându-și  copiii din nou acasă  în Mahala.

Misiunea sa a fost îndeplinită!

După 20 de ani de surghiun a pășit în biserică sărutând pământul  cu sentimentul deplin al datoriei și al demnității împlinit!

Redobândirea casei din care fusese evacuată în miez de noapte a fost completată şi de o altă victorie: redactarea acestei mărturii extraordinare. Cartea ascunde în rândurile sale  un talent literar frust, necizelat care transmite multă rigoare si putere.

In anul 1986 s-a stins din viaţă  Aniţa Nandriş-Cudla la o vârstă destul de înaintată nu înainte de a-şi vedea manuscrisul publicat în 1991.

Cartea ”20 de ani în Siberia” m-a  cucerit de la primele pagini cu durerea ei, cu  speranța, disperarea,  voința, determinarea de a lupta dar și curățenia sufletească, purificarea prin suferință, dorința de  libertate și încrederea în divinitate.

Apoi pe parcursul lecturii, m-a tot chinuit acel fior al curiozității  care  parcă nu te mai lasă să dormi de parcă acum ești in Siberia, acum ți-e frig, acum ți-e frică, acum ți-e rușine, acum vrei să mori, acum vrei să trăiești.

Vă invit să citiți cartea, nu este o lectură ușoară dar cu siguranță este una transformatoare !

Am învățat de la Anița  că oricât ar fi de greu să caut să înlocuiesc rezistența la schimbare cu îmbrățișarea schimbării, să caut să trăiesc simțind direcția, să văd o altă perspectivă a realității mele construite și să văd realitatea într-o cheie a redescoperirii, să accept că totul este în evoluție și că dincolo de a fi procesul dureros uneori al schimbării ne pregătește pentru a deveni poate mai buni,mai curajoși și mai puternici.

Găndul meu pentru tine cititorule: fii bun și curajos în drumul tău de transformare până când vei stăpâni pe deplin schimbarea!

________

Carmen Ciulian are o pregătire temeinică  în managementul vânzărilor de peste 20 de ani și o experiență de peste 8 de ani în domeniul instruirii pentru

Carmen Ciulian
Carmen Ciulian

departamentele de vânzări din industria financiară  și de asigurări. Pasionată de oameni, cu o bază solidă în studiul mediului de afaceri și vânzări este membru activ in comunități de networking de afaceri.
Experiența vastă în rolurile de formare în vânzări, antrenarea și formarea membrilor echipelor din domenii diverse au ajutat-o să-și  împlinească  misiunea personală de a-i ajuta pe oameni sa-și depășească limitele și să reușească sa-și atingă visurile personale sau profesionale.
Crezul ei este că nici un efort nu este prea mare pentru a sădi în oameni convingerea vie și dorința de a fi mereu mai buni.

Alte articole

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *